Ce se intampla cu mine? Nu am vrut ca totul sa iasa asa. Visam sa fie altfel. Am fost o fetita, am fost o rebela si am devenit o domnisoara respectuoasa. Schimbarea e prea mare si nu mi-am dorit asta.
Unde e spiritul meu aventurier? Unde e rebela din mine? Unde e … viata mea? Asta nu e viata mea, asta nu sunt eu. Daca asta e realitatea inseamna ca viata e doar un vis urat. Ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Niciodata nu a fost de ajuns ce am facut si nici macar eu nu am fost niciodata 100% multumita de mine, dar acum parca e mai rau decat niciodata.
Unde sunt prietenii la care visam? Unde e Fat-Frumosul? Unde sunt eu? Asta nu sunt eu. Asta e doar ce a ramas din mine. Visam sa rad, sa ma distrez, sa fiu fericita, sa am multi prieteni. Nu am nimic din toate astea. Trec zile fara sa vorbesc cu nimeni si daca nu as fi avut conexiunea asta la Internet probabil pana acum m-as fi sinucis. Sunt o ratata. Si cand eram mai mica la fel eram, dar cel putin atunci mai visam. Acum ce fac? In timp ce altii se plimba la mare, la munte eu stau inchisa in casa si ma duc de 2 ori pe saptamana la niste amarate de cursuri. Cand altii ma intreaba de ce nu plec in vacanta le zic ca am cursuri. Si mint cu nerusinare. As lasa oricand cursurile alea tampite ca sa plec undeva. De fapt eu nu am cu cine sa plec pentru ca … prietenii mei nu exista. Toti zic ca imi sunt prieteni, dar de fapt isi petrec timpul cu altii. Nu au timp de mine. Dar nu ii condamn pentru ca si mie a ajuns sa imi fie mila de … mine.
Pana si el, Bonsai, isi aduce aminte de mine doar cand are probleme. Nu l-am mai vazut de o luna jumate. Am vorbit cu el cateva seri la rand pentru ca avea nevoie sa il asculte cineva. Am fost acolo, ca de obicei, dispusa sa fac orice pentru el. Bineinteles ca nu a observat. Acum nu a mai dat niciun semn. Bineinteles a uitat ca exist si nu va mai da niciun semn pana la urmatoarea problema. Si eu stau ca proasta si il astept. Nici macar nu pot sa nu il astept. E peste putinta mea. Tin prea mult la el ca sa il pot lasa sa se decsurce singur cand nu poate. Nu ii pot rezista si prostul nu vede asta. Sau poate nu vrea sa vada.
M-am saturat sa fiu fata cuminte, inteligenta, respectuoasa, vesnic indragostita de cel mai bun prieten, care se preocupa atat pentru viitorul ei incat se duce la cursuri si vara. Gata, m-am saturat sa fac totul singura si nimeni sa nu aprecieze, ba chiar sa se ia toti de mine.
De maine voi fi copil problema. Poate asa o sa se trezeasca si ai mei din visul lor si o sa vada ca nu mai sunt fetita perfecta, care face totul asa cum vor ei si ca nu e de ajuns sa imi dea bani. Din partea mea pot sa ii foloseasca pe post de hartie igienica.
E atat de ciudat sa vezi cum in jurul tau toata lumea si-a gasit fericirea, iar tu doar stai si speri ca intr-o zi sa vina Fat-Frumosul tau pe cal alb sa te salveze din marea asta de oameni fericiti. E ciudat si te simti ca un om ajuns la 40 ani fara familie, fara niciun rost, singur, cu casa, slujba si catelul lui.
Ai 17 ani. Ai vrea sa razi, sa fugi de la scoala. sa il iei de mana si sa va udati cu apa ca nebunii, sa va jucati in nisip, sa va dati in leagan, sa va sarutati in tramvai in fata babelor cu parul mov, sa discutati despre timp si despre gandaci si despre dragoste, sa luati primul tren si sa fugiti la mare singuri, sa dormiti pe plaja si sa ii spui la rasarit ca il vei iubi cat timp soarele va rasari din Marea Neagra, sa mancati ciocolata impreuna, sa te “invete” sa bei bere, sa gatiti impreuna, sa beti din acelasi pahar, sa te ia in brate si sa te invarta in ploaie, sa scrieti poezii impreuna, sa mancati jeleuri ieftine, sa va ciufuliti si sa va strambati, sa iti care ghiozdanul cand tu nu mai poti, sa ii cumperi prostioare, sa ii faci bratari, sa ia o floare de mar si sa ti-o ofere, sa te topesti cand te atinge, sa tremure cand il atingi, sa ii simti caldura corpului, sa il doresti, sa te doreasca, sa faceti dragoste pe plaja pana la epuizare, sa il ametesti si sa te ameteasca, sa il iubesti si … sa te iubeasca.
Unde esti si cand vii sa ma salvezi? Te rog, nu astepta sa fac 40 ani.
Au trecut doua saptamani de cand ne-am certat si ne-am impacat, au trecut doua saptamani de cand nu am mai vorbit nimanui de el, au trecut doua saptamani de cand m-am convins ca el nu e potrivit pentru mine, dar eu continui si continui sa sper. Ce mai pot sa fac? Sa fug in India ca sa il uit? Nici acolo nu as putea. E o parte din mine fara sa vrea, fara sa stie. Eu ce pot sa fac? Nu pot rupe o parte din mine. Durerea ar fi prea mare. Poate ceilalti au dreptate, poate gresesc, dar el este tot ceea ce am visat. Sau poate e doar tot ceea ce nu am si de aia mi-l doresc atat de mult. Poate poate poate … un car de posibilitati. Si eu ce sa fac acum? Nu am ce sa fac. Ma resemnez si merg mai departe. Va veni si randul meu odata si odata.
… totul se sfarseste. Vine o zi cand frunzele copacilor mor, cand o floare isi pierde si ultima petala, cand un om vede pentru ultima data lumina soarelui … cand … lumea se prabuseste caci .. ORICE INCEPUT ARE SI UN SFARSIT.
Au fost multi inaintea mea care au trecut prin asta, iar acum e randul meu. Ce cel mai “amuzant” e ca eu trec prin asta pentru a doua oara. Da oameni buni, subsemnata a ajuns in stadiul in care s-a certat cu Bonsai si acum nici nu-si mai vorbesc. Nu are rost sa povestesc de ce si cum. Cert e ca ne-am certat si se pare ca e atat de grav incat nu mai merit nici macar un buna sau un pa. Nu mai am cuvinte. Tot ce pot sa spun e ca ma doare … tare, iar el se pare ca se simte foarte bine. Se pare ca nu ii pasa macar ca ne-am certat. Ultimele lui cuvinte au fost “lasa-ma”. Inainte sa imi zica asta mi-a zis ca sunt o crizata. Nu stiu cu ce am gresit si de ce crede asta. Tot ce am facut mereu a fost sa fac totul in asa fel incat sa ii fie lui bine, si lui si mie de fapt. Read the rest of this entry »
Sunt bine dispusa. Nu stiu care e exact motivul, dar azi m-am trezit cu un zambet tamp. Bleah … nu mai am chef sa scriu aici … Ideea princpala e ca sunt HAPPY .. PUNCT
Nu stiu ce-i cu mine. Ma simt din nou singura si pierduta. Au trecut 3 zile de cand nu mai stiu nimic de el. Maine trebuia sa ne vedem dar nu cred ca se va mai intampla asta. I-am dat sms, dar nu stiu daca imi va raspunde. Nu trebuie sa ma astept la mare lucru, cum fac de obicei. Nu stiu. Tot ce imi vine sa fac e sa plang. Sa plang foarte tare, sa ma descarc. Am devenit hipersensibila. Read the rest of this entry »
Stii ce e cel mai misto lucru la a avea un blog anonim? Adica, ma rog … sa fii blogger anonim … ?
Ca poti sa scrii orice tampenie iti trece prin cap, oricand si oricum pentru ca oricum stii ca nu te vei trezi cu raspunsuri face 2 face de genu` “dude … cata prostie zace in tine” … si chestii de genul asta.
Eu sunt nebuna … cretina … idioata .. hmm, ce altceva mai sunt ? (incep sa seman cu Mircea Badea in singura emisiune de a lui pe care am vazut-o). Sunt multe lucruri. Dar mai ales sunt complicata si de neinteles … o contradictie practic. Read the rest of this entry »
Ce zi proasta. Adica, CE ZI PROASTAAAAA!! Da, chiar imi vine sa urlu. De ce? Nu stiu. Pur si simplu ma simt ca un pui abia iesit din ou si ratacit de closca.
Am ajuns la scoala, l-am vazut, a fost FOARTE aproape de mine (fizic), i-am simtit parfumul si i-am spus inca o data ca are ochi galbeni (chiar sunt galbeni), dar apoi s-a destramat tot visul meu si toata buna mea dispozitie. Nu stiu de ce. Poate pentru ca ne facem prea des prosti.
De fapt starea mea cred ca se datoreaza singuratatii mele. Si, baga-mi-as picioarele, mi-am facut-o singura. Azi nu am stat la ultimele 3 ore si toata lumea se ducea undeva, numai eu acasa. El se ducea sa se intalneasca cu ea. Ma urasc cateodata si urasc momentele in care sunt asa de singura. Mi-a fost mereu frica de singuratate si de liniste si tocmai de asta am parte. Read the rest of this entry »
E atat de ciudat sa vezi cum in jurul tau toata lumea si-a gasit fericirea, iar tu doar stai si speri ca intr-o zi sa vina Fat-Frumosul tau pe cal alb sa te salveze din marea asta de oameni fericiti. E ciudat si te simti ca un om ajuns la 40 ani fara familie, fara niciun rost, singur, cu casa, slujba si catelul lui.
… totul se sfarseste. Vine o zi cand frunzele copacilor mor, cand o floare isi pierde si ultima petala, cand un om vede pentru ultima data lumina soarelui … cand … lumea se prabuseste caci .. ORICE INCEPUT ARE SI UN SFARSIT.
Nu stiu ce-i cu mine. Ma simt din nou singura si pierduta. Au trecut 3 zile de cand nu mai stiu nimic de el. Maine trebuia sa ne vedem dar nu cred ca se va mai intampla asta. I-am dat sms, dar nu stiu daca imi va raspunde. Nu trebuie sa ma astept la mare lucru, cum fac de obicei. Nu stiu. Tot ce imi vine sa fac e sa plang. Sa plang foarte tare, sa ma descarc. Am devenit hipersensibila. 
Mai tii minte intaia privire?
… cu faptul ca stie ca ma simt rau si vorbeste tot doar despre el
Stii ce e cel mai misto lucru la a avea un blog anonim? Adica, ma rog … sa fii blogger anonim … ?
? (incep sa seman cu Mircea Badea in singura emisiune de a lui pe care am vazut-o). Sunt multe lucruri. Dar mai ales sunt complicata si de neinteles … o contradictie practic. 
Ce zi proasta. Adica, CE ZI PROASTAAAAA!! Da, chiar imi vine sa urlu. De ce? Nu stiu. Pur si simplu ma simt ca un pui abia iesit din ou si ratacit de closca.