Mai tii minte intaia privire?
Mai tii minte prima atingere?
Mai tii minte intaia iubire?
Mai tii minte prima respingere?
Era o zi de septembrie
A 17-a zi, fara indoiala,
Aproape octombrie
Si te-am privit cu sfiala
Te cunosteam, dar nu te stiam
Sa te intreb ceva sovaiam.
A fost de ajuns sa te privesc
Si m-ai facut sa zambesc.
Au urmat luni pline de veselie,
De ciocolata si psihologie
De covrigei si ras la chimie,
De portie dubla de bomboane, mie.
Totul parea perfect
Si speranta ma cuprindea.
Nu-ti gaseam niciun defect,
Incet dragostea ma cuprindea.
Eram sigura ca simti la fel
Ca avem o legatura
Ca esti timid de fel
Dar de fapt era o fisura.
Eram hotarata sa fac eu primul pas,
Dar brusc a aparut ea.
Nu stiam ce sa fac, eram in impas.
Universul meu se naruia.
Pe ea ai placut-o, te-a innebunit,
Iar eu in urma am ramas.
De tot pana atunci am fugit
Dar acum sunt in urma cu un pas.
Pentru tine nimic nu s-a schimbat,
Dar lumea mea s-a prabusit.
Lacrimile-mi nu le-ai observant
Am plans inabusit
Acum, dupa aproape cinci luni,
Esti inca in mana ei, in patul ei.
M-am convins ca nu exista minuni
Cel putin nu vazute de ochii mei
Dar daca intr-o zi ma vei vedea,
Daca intr-o zi nu va mai exista ea
Eu te voi primi iubitul meu
Caci eu nu iubesc o luna, eu iubesc … mereu.
