… totul se sfarseste. Vine o zi cand frunzele copacilor mor, cand o floare isi pierde si ultima petala, cand un om vede pentru ultima data lumina soarelui … cand … lumea se prabuseste caci .. ORICE INCEPUT ARE SI UN SFARSIT.
Au fost multi inaintea mea care au trecut prin asta, iar acum e randul meu. Ce cel mai “amuzant” e ca eu trec prin asta pentru a doua oara. Da oameni buni, subsemnata a ajuns in stadiul in care s-a certat cu Bonsai si acum nici nu-si mai vorbesc. Nu are rost sa povestesc de ce si cum. Cert e ca ne-am certat si se pare ca e atat de grav incat nu mai merit nici macar un buna sau un pa. Nu mai am cuvinte. Tot ce pot sa spun e ca ma doare … tare, iar el se pare ca se simte foarte bine. Se pare ca nu ii pasa macar ca ne-am certat. Ultimele lui cuvinte au fost “lasa-ma”. Inainte sa imi zica asta mi-a zis ca sunt o crizata. Nu stiu cu ce am gresit si de ce crede asta. Tot ce am facut mereu a fost sa fac totul in asa fel incat sa ii fie lui bine, si lui si mie de fapt.
Probabil ati vazut filme de dragoste in care doi se despart si apoi le pare rau si isi amintesc toate momentele frumoase pe care le-au petrecut impreuna. Azi am aflat ca nu e doar fictiune. Asa ceva chiar se intampla. Stateam in a mea ultima banca cu castile in urechi, rupta de tot ce ma inconjura si ma uitam la el care radea si parea atat de fericit. Atunci mi-a trecut prin minte tot scenariul prieteniei noastre. Au fost clipe bune … si mai putin bune. Insa nu o sa uit niciodata cand am facut cunostinta, cum l-am ajutat sa isi ia manualele, prima discutie cu el, rasul lui, glumele pe care le facea, cand ii faceam codite, singura imbratisare pe care mi-a dat-o, cand a venit aproape de mine si eu l-am intrebat “ce vrei?” iar el mi-a raspuns “nimic, voiam doar sa te pup”, cand povesteam despre faptul ca Maitreiy si Alan isi declarau dragostea atingandu-se pe picioare iar el mi-a atins piciorul (chiar daca a fost o gluma), cand ne-am dat in leagan si i-am spus ca vreau un bebe, cand ne-am batut cu zapada, cand am purtat hanoracul lui, cand ne-am mazgalit cu marker ca niste copii de gradinita, cand ne stropeam cu apa de la cismea, cand mi-a zis ca ma iubeste (de doua ori, chiar daca glumea), cand mi-a zis ca sunt cea mai buna prietena a lui, cand mi-a facut portretul temperamental si a scris lucruri pe care nu credeam ca le gandeste despre mine, cand m-a sunat ca sa ma intrebe unde sunt si de ce nu sunt pe messenger, cand imi dadea si bomboanele lui, cand am mancat napolitane din aceeasi punga, cand mi-a cumparat ciocolata amaruie, cand am sarit in balti pe o ploaie torentiala doar de dragul de a ne face fleasca, cand m-a rugat sa il ajut cu un proiect pe care voia sa il demareze …
As putea scrie la infinit, cu lux de amanunte chiar, insa acum … nimic nu mai conteaza. Totul s-a rupt si chiar daca se va lipi vreodata cu Super Glue, o urma tot va ramane caci ranile se vindeca, dar cicatricele raman.
