Ce se intampla cu mine? Nu am vrut ca totul sa iasa asa. Visam sa fie altfel. Am fost o fetita, am fost o rebela si am devenit o domnisoara respectuoasa. Schimbarea e prea mare si nu mi-am dorit asta.
Unde e spiritul meu aventurier? Unde e rebela din mine? Unde e … viata mea? Asta nu e viata mea, asta nu sunt eu. Daca asta e realitatea inseamna ca viata e doar un vis urat. Ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Niciodata nu a fost de ajuns ce am facut si nici macar eu nu am fost niciodata 100% multumita de mine, dar acum parca e mai rau decat niciodata.
Unde sunt prietenii la care visam? Unde e Fat-Frumosul? Unde sunt eu? Asta nu sunt eu. Asta e doar ce a ramas din mine. Visam sa rad, sa ma distrez, sa fiu fericita, sa am multi prieteni. Nu am nimic din toate astea. Trec zile fara sa vorbesc cu nimeni si daca nu as fi avut conexiunea asta la Internet probabil pana acum m-as fi sinucis. Sunt o ratata. Si cand eram mai mica la fel eram, dar cel putin atunci mai visam. Acum ce fac? In timp ce altii se plimba la mare, la munte eu stau inchisa in casa si ma duc de 2 ori pe saptamana la niste amarate de cursuri. Cand altii ma intreaba de ce nu plec in vacanta le zic ca am cursuri. Si mint cu nerusinare. As lasa oricand cursurile alea tampite ca sa plec undeva. De fapt eu nu am cu cine sa plec pentru ca … prietenii mei nu exista. Toti zic ca imi sunt prieteni, dar de fapt isi petrec timpul cu altii. Nu au timp de mine. Dar nu ii condamn pentru ca si mie a ajuns sa imi fie mila de … mine.
Pana si el, Bonsai, isi aduce aminte de mine doar cand are probleme. Nu l-am mai vazut de o luna jumate. Am vorbit cu el cateva seri la rand pentru ca avea nevoie sa il asculte cineva. Am fost acolo, ca de obicei, dispusa sa fac orice pentru el. Bineinteles ca nu a observat. Acum nu a mai dat niciun semn. Bineinteles a uitat ca exist si nu va mai da niciun semn pana la urmatoarea problema. Si eu stau ca proasta si il astept. Nici macar nu pot sa nu il astept. E peste putinta mea. Tin prea mult la el ca sa il pot lasa sa se decsurce singur cand nu poate. Nu ii pot rezista si prostul nu vede asta. Sau poate nu vrea sa vada.
M-am saturat sa fiu fata cuminte, inteligenta, respectuoasa, vesnic indragostita de cel mai bun prieten, care se preocupa atat pentru viitorul ei incat se duce la cursuri si vara. Gata, m-am saturat sa fac totul singura si nimeni sa nu aprecieze, ba chiar sa se ia toti de mine.
De maine voi fi copil problema. Poate asa o sa se trezeasca si ai mei din visul lor si o sa vada ca nu mai sunt fetita perfecta, care face totul asa cum vor ei si ca nu e de ajuns sa imi dea bani. Din partea mea pot sa ii foloseasca pe post de hartie igienica.
